Gazul rusesc sub identitate turcească
O investigație arată cum gazul rusesc este „botezat” ca fiind turcesc și ajunge în Europa. Aceasta subliniază și măsurile luate pentru creșterea fluxurilor prin Coridorul Vertical dinspre Grecia spre Ucraina, marcând sfârșitul dependenței energetice față de Rusia.
Data de referință pentru strategia energetică
7 noiembrie 2025 a devenit o dată crucială pentru strategia energetică a Europei de Sud-Est. Operatorii Sistemului de Transport al Gazelor Naturale din Grecia, Bulgaria, România, Moldova și Ucraina, împreună cu miniștri din aceste țări și omologul lor american, au semnat o scrisoare comună în cadrul celui de-al 6-lea Summit al Parteneriatului pentru Cooperare Energetică Transatlantică (P-TEC). Documentul vizează decuplarea regiunii de gazele naturale rusești prin Coridorul Vertical pentru transportul gazelor din sud spre nord, simbolizând o nouă eră a independenței energetice.
Analiza fluxurilor de gaze
Investigația a analizat documente tehnice despre fluxurile de gaze și mecanismele de „spălare” a gazului rusesc în Turcia. Una dintre concluziile principale este că gazul rusesc continuă să intre pe piața europeană, în ciuda eforturilor de diversificare. Acest mecanism, denumit „spălătoria turcească”, se bazează pe portițe legale care permit ascunderea originii gazului rusesc sub denumirea de gaz turcesc.
Fluxurile de gaz din Rusia
Compania rusă de stat Gazprom pompează cantități mari de gaze naturale în rețeaua Turciei, cu o creștere de 7% a fluxurilor de gaze rusești către Europa în primele nouă luni ale anului 2025, comparativ cu aceeași perioadă din 2024, prin conducta TurkStream. Gazul rusesc este amestecat cu gaz din alte surse, precum Azerbaidjan sau Iran, iar când părăsește Turcia, primește un certificat de origine, fiind adesea denumit „mix turcesc”. Astfel, se elimină eticheta de „origine rusească”, deși multe cantități provin din Siberia.
Consumul de gaz în Turcia
Volumul de gaze naturale care intră în Turcia depășește nevoile de consum intern, surplusul fiind compensat prin exporturi către Uniunea Europeană. Consumul intern de gaze în Turcia a scăzut cu 6% în 2023, ajungând la aproximativ 50 de miliarde de metri cubi, din cauza factorilor economici și a tranziției către surse regenerabile de energie. Această tendință se menține și în 2024.
Concluzie
Acest mecanism de „spălare” a gazului rusesc în Turcia subliniază complexitatea și provocările în diversificarea surselor de aprovizionare energetică ale Europei, având implicații semnificative asupra securității energetice regionale.
