Declinul Americii și Războiul Europei
Doctrina de securitate a Statelor Unite, sub conducerea lui Donald Trump, vizează explicit distrugerea Uniunii Europene prin fragmentare. Ungaria, Polonia, Austria și Italia sunt considerate candidate fruntașe la ieșirea din Uniune, marcând astfel un potențial „început al sfârșitului” pentru proiectul Europei Unite. Această soluție, inițiată de Europa prin planul Schuman-Monnet după al Doilea Război Mondial, a fost susținută de Statele Unite timp de aproximativ trei decenii, având ca scop creșterea interdependenței economice dintre Franța și Germania, pentru a preveni conflictele militare intraeuropene.
Acest moment nu reprezintă o simplă schimbare de poziție în politica americană, ci o inversare radicală a direcției relațiilor dintre America și Europa. Această schimbare nu poate fi atribuită doar capriciilor unui președinte considerat incoerent, ci este rezultatul unei decizii pregătite timp de peste trei decenii, începând cu încheierea Războiului Rece. Proiectul neo-conservator „Noul secol american”, lansat în 1997, a anunțat oficial decuplarea SUA de angajamentele față de Europa. Prima declarație oficială în acest sens a fost făcută în 1994 de președintele William Jefferson Clinton, care a afirmat că „legătura specială transatlantică” nu mai există.
Implicarea Americii pe scena globală
Clinton a dorit să reducă semnificativ prezența militară americană în Europa, iar această intenție a fost contestată doar pe moment, sub influența argumentelor aduse de Margaret Thatcher. O altă dimensiune a acestui proiect, pe care Trump nu a ezitat să o declare, este o nouă „eră de colaborare” între SUA și Rusia. În prima parte a mandatului său, Trump și-a exprimat deschis dorința de a avea o relație specială cu Putin, punând sub semnul întrebării obiecțiile și întrebând: „Și ce e rău dacă avem o relație foarte bună cu Rusia?”
Implicarea lui Trump în conflictul din Ucraina sugerează o înțelegere directă între cei doi lideri pentru a redesena harta Ucrainei și a împărți resursele strategice. Europa se opune acestei soluții, invocând „demonii trecutului” și istoria „păcii de la München”, care a dus la conflicte majore. Opoziția Europei ar putea fi redusă la tăcere prin dispariția Uniunii Europene sau prin transformarea acesteia într-un proiect eșuat, lăsând Franța și Germania fără forța necesară de a se opune soluțiilor convenite între Moscova și Washington.
Reacția Europei la schimbările globale
În contextul acestor provocări, se ridică întrebarea: Ce va face Europa? O soluție ar fi demersurile susținute pentru a convinge Casa Albă să-și revizuiască poziția. Cu toate acestea, liderii europeni nu au anunțat nicio inițiativă concretă, iar reacția dominantă sugerează că Europa a înțeles mesajul și va acționa în consecință. Astfel, America ar putea deveni un obstacol pentru Europa, în loc de un aliat.
O altă opțiune ar fi abandonarea rapidă a proiectului Europei Unite, pentru a reintra în jocul de putere global dintr-o poziție economică și militară relevantă. Dacă ieșirile din Uniune continuă, cum ar fi Ungaria sau Italia după Marea Britanie, Moscova și Trump vor câștiga. Reconfigurarea relațiilor europene cu Washingtonul și Moscova ar trebui să se facă pe baze complet diferite de cele ale Războiului Rece, dar în prezent nu există un asemenea proiect în Europa, iar generațiile politice actuale nu par capabile să elaboreze un plan viabil.
Concluzie
În concluzie, tensiunile în relațiile transatlantice și provocările interne ale Uniunii Europene sugerează un viitor incert pentru colaborarea dintre SUA și Europa, cu implicații majore asupra stabilității geopolitice globale.
