Reînvierea dezbaterii despre impozitarea progresivă în România
Discuția privind impozitarea progresivă a fost reluată recent de ministrul Muncii, Florin Manole, și vicepremierul Tánczos Barna, în contextul presiunilor bugetare și al nemulțumirilor legate de creșterea taxelor indirecte, în special a TVA-ului. Manole a afirmat că impozitarea progresivă ar putea fi o alternativă corectă la majorarea TVA-ului, făcând sistemul fiscal mai echitabil. În contrast, Tánczos Barna a declarat că, deși nu este momentul potrivit pentru o astfel de schimbare din cauza lipsei consensului politic, o măsură de acest tip ar putea deveni acceptabilă în viitor.
Contextul actual al impozitării
În prezent, România utilizează cota unică de impozitare de 16% pentru impozitul pe profit, taxarea muncii și impozitul pe dividende. Această uniformitate a ridicat întrebări despre echitatea sistemului fiscal, având în vedere că impozitarea progresivă ar promite o taxare diferită în funcție de venituri. Kristine Bago, auditor financiar, a explicat că impozitarea progresivă este recomandată țărilor dezvoltate cu o structură diversificată a veniturilor. În România, majoritatea veniturilor provin din salarii mici și medii, iar implementarea impozitării progresive ar putea duce la o situație în care 90% dintre contribuabili ar plăti cea mai mică rată de impozitare.
Provocările implementării impozitării progresive
Specialiștii subliniază că România nu dispune de o capacitate administrativă suficientă pentru a gestiona eficient impozitarea progresivă. Adrian Negrescu a menționat că, în cazul implementării acesteia, s-ar putea crea o presiune fiscală mai mare asupra salariaților, iar veniturile mari ar putea migra în economia gri sau neagră din cauza evitării declarării complete a câștigurilor. De asemenea, ANAF nu are în prezent instrumentele necesare pentru a evalua veniturile totale ale contribuabililor.
Analiza impactului impozitării progresive
Gabriel Biriș a criticat ideea revenirii la impozitarea progresivă, argumentând că datele arată că, în perioada cu cote progresive, impozitul pe venit reprezenta o pondere mai mică din PIB comparativ cu perioada cotei unice. Cota maximă de impozitare era aplicată veniturilor relativ reduse, ceea ce însemna că angajații cu salarii medii suportau cea mai mare parte a poverii fiscale, lăsând în mare parte neafectate veniturile din câștiguri de capital și dividende.
Concluzie
Dezbaterile privind impozitarea progresivă în România subliniază complexitatea și provocările asociate cu implementarea unui astfel de sistem, într-un context economic și administrativ care nu este încă pregătit pentru o schimbare semnificativă. Aceasta ridică întrebări esențiale despre echitatea fiscală și eficiența colectării impozitelor în țară.
