Scăderea interesului pentru sfecla de zahăr
Interesul pentru cultura sfeclei de zahăr în România este în continuă scădere, în ciuda subvențiilor atractive oferite fermierilor. Datele arată că suprafețele cultivate cu sfeclă de zahăr au scăzut de la aproximativ 31.000 de hectare acum 10 ani la doar 16.000 de hectare în 2025. Această tendință alarmantă pune presiune asupra întregii industrii a zahărului din România.
Factori care contribuie la scăderea suprafețelor cultivate
Printre factorii care determină renunțarea fermierilor la această cultură se numără costurile ridicate de producție, riscurile climatice și incertitudinile legate de piață. De asemenea, zahărul provenit din import, care ajunge pe piață la prețuri scăzute, afectează competitivitatea producției interne și pune presiune asupra procesatorilor români. Această situație resimțită de întregul lanț operațional descurajează extinderea suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr.
Sprijinul pentru fermieri și inițiativele europene
Mihaela Neagu, fondatoarea Fabricii de Zahăr Luduș, subliniază că menținerea industriei zahărului depinde în mare parte de sprijinul acordat fermierilor. „Interesul pentru sfecla de zahăr scade de la an la an, chiar dacă sprijinul cuplat este atractiv. Suprafețele cultivate se reduc constant, ceea ce pune presiune pe întreaga industrie a zahărului. Încercăm să venim în sprijinul fermierilor prin acordarea de inputuri, facilități și alte forme de sprijin”, a declarat Neagu.
La nivel european, instituțiile europene lucrează la consolidarea poziției fermierilor în lanțul alimentar. Recent, Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European au ajuns la un acord provizoriu pentru a îmbunătăți puterea de negociere a agricultorilor în relația cu procesatorii și marile lanțuri comerciale. Aceste măsuri ar putea contribui la stabilizarea sectorului, dar trebuie implementate rapid pentru a avea un impact real.
Consecințe pentru industria zahărului
Dacă trendul de scădere a suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr continuă, cultura riscă să devină marginală în România. Aceasta ar avea implicații semnificative asupra producției interne de zahăr și asupra întregului sector agricol, afectând atât fermierii, cât și procesatorii.
În concluzie, scăderea interesului pentru sfecla de zahăr și presiunea exercitată de zahărul importat pun industria zahărului din România într-o situație precară, ceea ce necesită acțiuni rapide și eficiente pentru a asigura viabilitatea acesteia pe termen lung.
