Criza din Orientul Mijlociu și planurile Ciprului pentru exporturile de gaze naturale
În contextul conflictelor din Golf, care afectează tranzitul energiei prin puncte strategice precum Strâmtoarea Ormuz, Cipru intenționează să înceapă exportul de gaze naturale începând cu anul 2028. Ministrul cipriot al Energiei, Michael Damianos, a subliniat importanța diversificării surselor de energie, având în vedere criza din Orientul Mijlociu, și a declarat că statele nu pot depinde doar de „zone specifice”.
Resursele de gaze naturale din Cipru
Cipru dispune de rezerve estimate între 15 și 18 trilioane de metri cubi de gaze naturale în șase perimetre din zona sa economică exclusivă. Deși exploatarea acestor resurse a avansat lent din cauza dispersiei zăcămintelor în mai multe blocuri offshore, unul dintre cele mai importante este zăcământul Cronos, descoperit de companiile Eni (Italia) și TotalEnergies (Franța), care ar putea conține peste trei trilioane de metri cubi de gaze.
Planurile de export și infrastructura
Exportul gazelor naturale din Cipru ar putea sprijini eforturile Uniunii Europene de a-și diversifica sursele de energie, mai ales în contextul îngrijorărilor legate de aprovizionare în urma conflictului din Iran. Gazul ar urma să fie exportat către Europa prin Egipt, unde ar fi procesat și lichefiat. Deși construirea unui terminal de export de gaze naturale lichefiate în Cipru este o opțiune, aceasta depinde de descoperirea unor rezerve mai mari.
Proiecte energetice suplimentare
Pe lângă dezvoltarea sectorului gazelor, Cipru are în vedere și proiecte majore precum Marele Interconector Maritim (GSI), care va lega Grecia, Cipru și Israel. Michael Damianos a evidențiat importanța acestui proiect pentru securitatea aprovizionării, menționând că cablul submarin va contribui la consolidarea sistemului energetic al insulei și la reducerea izolării față de rețelele energetice europene.
Concluzie
Planurile Ciprului de a începe exporturile de gaze naturale în 2028 subliniază necesitatea diversificării surselor de energie în contextul crizei din Orientul Mijlociu, având potențialul de a îmbunătăți securitatea energetică a Europei.
