Stocul de aur al Italiei
Banca Italiei deține al treilea cel mai mare stoc național de aur din lume, cu 2.452 de tone, valoarea acestuia fiind de aproximativ 300 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă 13% din produsul național brut estimat pentru 2024.
Creșterea rezervelor de aur
În perioada „miracolului economic” postbelic, Italia a devenit o economie bazată pe exporturi, având o creștere semnificativă a intrărilor de valută străină, inclusiv dolari americani, parte din acestea fiind convertite în aur. Până în 1960, rezervele de aur ale Băncii Italiei crescuseră la 1.400 de tone, incluzând lingouri confiscate și recuperate în 1958.
Instabilitatea economică și deciziile strategice
Șocurile petroliere din anii 1970 au generat incertitudini globale și tulburări sociale în Italia. În acest context, băncile centrale din țările occidentale au început să achiziționeze aur, considerat un simbol al stabilității financiare. Spre deosebire de Marea Britanie și Spania, Italia a refuzat să vândă aur în timpul crizelor financiare, păstrându-și rezervele chiar și în timpul crizei datoriilor din 2008.
Aurul ca soluție în vremuri de criză
Salvatore Rossi, fost viceguvernator al Băncii Italiei, compară aurul cu bijuteriile de familie, descriindu-l ca pe o ultimă soluție în momente de criză care afectează încrederea internațională în țară. Această viziune este susținută de faptul că băncile centrale din întreaga lume fac stocuri de aur în contextul remodelării ordinii globale.
Detalii despre rezervele de aur
Banca Italiei deține aproximativ 871.713 monede de aur, cu o greutate totală de 4,1 tone, în seifurile sale. Aurul reprezenta aproape 75% din rezervele oficiale ale Italiei la sfârșitul anului trecut, un procent semnificativ mai mare decât media din zona euro, de 66,5%. Aproximativ 1.100 de tone sunt depozitate în seiful de sub sediul Băncii Italiei, iar Italia este, de asemenea, un important exportator mondial de bijuterii din aur.
Controverse legate de vânzarea aurului
Există apeluri de a vinde o parte din rezerva de aur pentru a reduce datoria publică a Italiei, care depășește 3.000 de miliarde de euro, estimată la 137,4% din PIB anul viitor. Totuși, aceste sugestii nu au fost acceptate, iar Banca Italiei nu intenționează să vândă. Chiar și vânzarea unei părți din stocul de aur nu ar rezolva problema datoriilor, conform specialiștilor din domeniu.
Concluzie
Deciziile strategice ale Băncii Italiei de a păstra rezervele de aur subliniază importanța acestuia ca simbol al stabilității financiare în vremuri de incertitudine economică, impactând astfel politica economică și financiară a țării.
