România pe piața energetică regională
România se află într-o poziție favorabilă pe piața gazelor naturale din Europa Centrală și de Est, având o producție internă care acoperă majoritatea cererii și asigură un mix energetic echilibrat. Totuși, țara nu și-a definit un rol clar în cadrul regiunii, conform analistului energetic Aura Săbăduș. Deși România a sprijinit Republica Moldova în gestionarea crizelor energetice generate de Rusia începând din 2021, nu își valorifică pe deplin potențialul energetic.
Contextul regional al pieței gazelor
Reconfigurarea fluxurilor de gaze în Europa a fost accelerată de reducerea cu aproximativ 80% a livrărilor de gaze rusești către Uniunea Europeană din 2022. Acum, singura rută de transport rămâne prin Turcia către Bulgaria, Serbia și Ungaria, în timp ce reglementările UE din 2027 preconizează eliminarea completă a importurilor de gaze naturale rusești. Astfel, fluxurile de gaze s-au inversat, având acum o direcție de la vest la est.
Regiunea Europei Centrale și de Est, cu o populație de aproximativ 160 de milioane de oameni, consumă între 95 și 100 de miliarde de metri cubi de gaze pe an, iar cererea ar putea crește, având în vedere migrarea de la cărbune la gaz și necesitățile de reconstrucție în Ucraina.
Oportunități emergente de tranzit
Patru rute majore de aprovizionare devin din ce în ce mai relevante în Europa Centrală și de Est:
- Axa Germania-Austria-Ucraina, care transportă volume semnificative de gaz de la vest la est.
- Coridorul balcanic, unde gazul rusesc continuă să circule prin Turcia, Bulgaria, Serbia și Ungaria, având un rol crescut al Turciei.
- Un coridor ce leagă Danemarca, Finlanda, Polonia și Ucraina, Danemarca fiind interesată de transportul gazului norvegian.
- Coridorul vertical, care inversează fluxurile tradiționale, transportând gaz din Grecia prin Bulgaria, România și Moldova către Ucraina.
România este cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană, iar producția este așteptată să crească, în special datorită proiectelor din Marea Neagră. Cu toate acestea, țara nu și-a clarificat suficient rolul în sistemul regional de aprovizionare.
Provocările pieței regionale
O problemă centrală este absența unei piețe regionale lichide a gazelor naturale. Țările din Europa Centrală și de Est, multe fără ieșire la mare, depind de importurile de GNL care trebuie să tranziteze mai multe jurisdicții, ceea ce duce la creșterea semnificativă a costurilor prin tarifarea cumulativă. România este bine poziționată pentru a dezvolta o astfel de piață, având o bază de producție solidă și interconexiuni, dar diferențele de preț rămân mari comparativ cu Europa de Vest.
În plus, taxele de transport ridicate aplicate de anumite părți ale sistemului transbalcanic complică situația. Deși Transgaz a introdus reduceri temporare de 50%, aceste măsuri vor expira în curând. Operatorii de infrastructură își reevaluează strategiile comerciale, iar România se confruntă cu o infrastructură subutilizată în fața unei concurențe crescânde pentru fluxurile regionale de gaze.
Implicarea geostrategică a României
România trebuie să înțeleagă importanța poziției sale geografice și ceea ce poate oferi regiunii. În prezent, prețurile gazelor naturale pentru consumatorii finali din Europa Centrală și de Est rămân ridicate, în mare parte din cauza tarifelor și impozitelor adăugate de-a lungul lanțului de aprovizionare. Securitatea energetică a devenit o prioritate pe agenda politică, mai ales în contextul riscurilor geopolitice crescute.
Conferința „Abordare Internațională Londra” a evidențiat aceste provocări și oportunități, subliniind necesitatea unei viziuni clare și a unei acțiuni coordonate din partea României pentru a-și asuma un rol de lider pe piața energetică regională.
În concluzie, România are potențialul de a deveni un jucător cheie pe piața energetică regională; însă, pentru a realiza acest lucru, este esențial să își definească un rol clar și să dezvolte o piață regională de gaze lichidă.
