Provocările energetice în România
Piața energetică din România generează multe opinii și neînțelegeri. Prețurile sunt discutate izolat, iar investițiile sunt percepute ca o povară, ceea ce afectează judecățile despre viitor. Ondřej Šafář, Country Manager al EVRYO România, discută în podcastul WATTs Next despre aceste mituri, reconectând politica energetică cu logica economică.
Mituri regionale în sectorul energetic
Un mit persistent este că problemele energetice ale României sunt unice. Šafář subliniază că aceste probleme trebuie înțelese în context regional, menționând similitudinile dintre România, Bulgaria, Grecia și fostele țări iugoslave. Problemele de preț și echilibrare reflectă o structură comună, iar tratamentul lor ca probleme interne duce la soluții ineficiente.
Protejarea consumatorilor vs. investiții
O altă concepție greșită este că protejarea consumatorilor menține prețurile scăzute. Šafář consideră că prioritizarea accesibilității pe termen scurt afectează dezvoltarea infrastructurii, creând un sistem ineficient. El compară această abordare cu evitarea construcției de autostrăzi din cauza costurilor inițiale. Evitarea investițiilor nu elimină costurile, ci le amână și le amplifică.
Investițiile în tehnologie
Contrar credinței că investițiile pot aștepta ca tehnologia să devină mai ieftină, Šafář afirmă că sectorul energetic are nevoie de investiții acum, deoarece tehnologiile nu sunt complet mature. România se află în același stadiu de testare ca și restul Europei, iar amânarea poate duce la pierderea oportunităților.
Tarifele de distribuție
Frustrarea publicului se concentrează pe tarifele de distribuție, dar Šafář evidențiază că cea mai mare parte a facturilor este reprezentată de energia activă. Pe măsură ce autoconsumul și vehiculele electrice devin mai comune, rolul rețelei se schimbă, iar consumatorii vor plăti pentru acces și capacitate, nu doar pentru kilowatt-oră.
Tranziția energetică și gândirea pe termen lung
Un alt mit este că tranziția energetică se referă doar la prețuri. Šafář subliniază că gospodăriile plătesc pentru energie electrică, încălzire și mobilitate. Electrificarea și producția locală permit transferul costurilor în întregul profil de consum energetic, iar succesul tranziției trebuie măsurat prin costul total al energiei.
Concluzie
Šafář avertizează că gândirea pe termen scurt, cum ar fi amânarea investițiilor sau protejarea consumatorilor, nu aduce beneficii pe termen lung. Viitorul energetic al României depinde de acceptarea faptului că accesibilitatea, reziliența și decarbonizarea sunt interconectate și necesită investiții proactive.
